Ba mai mult, a mai facut si o nenorocita de infectie in ureche si il chinui de trei ori pe zi cu picaturi, care-l fac sa planga ca o balena esuata. Nu ca as sti cum se tanguieste o balena, dar ma gandesc mereu ca trebuie sa fie ceva asemanator cu ceea ce face Aidan in momente de criza maxima.
Bun, asta a fost o paranteza cam mare, ca de fapt eu voiam sa spun cu totul altceva. Momentele alea de plictiseala nu mai pot fi pacalite cu dusul la playgroup, pentru ca ultimul lucru pe care-l vreau e sa o tin toata iarna intr-un antibiotic. Afara e cumplit de frig si mai mult de juma de o ora nu mai are rabdare in carut.
Si atunci, incerc zi de zi sa-mi storc creierii si sa vin cu idei noi despre cum as putea eu sa-l distrez pe Aidan in casa. Ne place sa citim si luam la rand fiecare carte, unde explicam despre toate animalele, fetitele si baieteii posibili si imposibili. Mai tragem dupa noi un avion, un laptop, un lego...dar cat? Il vad uneori cum se uita cu ochii tristi si goi la maldarul de jucarii, dupa care vine si ma trage de pantaloni sa-l iau in brate. Cand n-are ce face, se cere in brate.
Recunosc, nu sunt o persoana foarte creativa cand vine vorba de jocuri de copii. Incerc mult sa ma inspir din ce aud pe la alte mame sau ce mai citesc pe internet. Am vrut sa ma apuc sa-i confectione trenulete si masini din cutii de pantofi, dar mi-am dat seama ca-mi lipsesc din casa creioanele si hartia colorata.
Asa ca pana sa ajung la o librarie, m-am inarmat cu reteta de "plastelina de casa" pe care mi-au dat-o la playgroup ultima oara cand am fost si m-am dus la supermarket. Aveam asa o apasare pe suflet de dimineata, vazandu-l invartind anemic un ciocan de lemn si uitandu-se in jur la ce ar mai putea sa darame din biblioteca sau sa traga de pe masa.
Imi-am aduc aminte ca pe vremea cand aveam eu vreo 4 ani, cel mai mult imi placea sa fur faina, apa, ulei si zahar din camara cu provizii a bunicii, sa ma refugiez cu oale si ulcele sub nucul cel batran din gradina si sa ma joc de-a bucataria. Bunica-mea vedea cum i se imputineaza bucatele pe zi ce trece, si ma mai lua la rost, dar eu eram incantata cu ce framantam acolo. Daca se intampla sa mai am si "musafiri" pe alti nepoti veniti in vacanta la bunici, eram cea mai fericita.
Plastilina de casa e garantat distractiva, pentru ca am incercat-o noi la playgroup. Iar pentru forme, voi folosi cele cumparate de mine de la Ikea pentru turta dulce:
Reteta de plastilina de casa (playdough):
Ingrediente:
2 cani de faina alba
1 cana sare
2 cani apa
2 linguri ulei
4 lingurite de sos tartar (noi l-am cumparat pe cel mai ieftin din supermarket)
colorant de mancare (le-am gasit la raionul de produse pentru facut dulciuri in casa, langa esentele de vanilie, rom, etc).
Mod de preparare:
Se amesteca toate ingredientele. Se "gatesc" in microunde timp de 5 minute.
Lasati sa se raceasca si La Joaca!
Dar pana am iesit din casa, ne-am jucat un pic asa: http://www.activitaticopii.ro/activitati_balansoar.
Nu prea stie el unde sa loveasca in asa fel incat sa sara broscuta pe care i-am asezat-o in "balansoar", dar ma indemna pe mine sa dau eu. Si cand a vazut ca nu-i iese, mi-a aduc cartea cu Fifi & the flowertots sa-i citesc. Asta a fost asa, praf in ochi, sa nu cumva sa se faca de ras ca nu stie jocul de-a balansoarul. In 10 secunde a aruncat si cartea cat colo si a plecat in cautarea acelui ceva distractiv.
In concluzie, sunt recunoscatoare ca am surse de inspiratie cand imaginatia nu ma ajuta sa inventez jocuri distractive pentru prichindica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu