duminică, 4 septembrie 2011

Am inceput gradinita

Da dragii mei, am facut-o si pe asta! Iubitul meu pitic blond si vorbaret a inceput pe 2 septembrie 2011 (data buna de pus in calendar) la childminder. Eu ii spun gradinita pentru ca e ca o gradinita mai mica. Sunt vreo 7-8 copilasi de care au grija doua fete dragute din Timisoara, altfel cunoscute ca childminders. Aidan e inscris la Lili, dar se bucura si de interactiunea cu Mihaela, din moment ce fetele isi desfasoara activitatea sub acelasi acoperis.

Pentru moment va merge lunea si martea de la 8am la 1pm. Va manca acolo breakfast si lunch, si-l voi lua acasa pentru ora de somn. 

Cum a fost? Mult mai usor decat m-as fi asteptat. Ne-am dus vineri pe la 9 dimineata. Copiii erau deja in camera de zi, printre jucarii. In primele 15 minute nu s-a dezlipit de gatul meu. Ma tinea strans, strans si-si ascundea fata in parul meu. Apoi incet, incet, s-a aventurat spre un cos de supermarket pe roti, plin cu legume de plastic pe care l-a plimbat incantat prin toata casa. Mi-a aratat apoi, ca stie sa se joace de-a bucataria si m-a pus sa-mi spal mainile la chiuveta de jucarie din colt pentru ca erau "muldal". 

Am stat de vorba cu Lili si l-am lasat sa se acomodeze. Apoi ne-am mutat in bucatarie sa semnam contractul. Pentru ca e cu hartogaraie, plata in avans si tot tacamul. Aidan deja uitase de mine total. Era calare pe jucarii. Dupa vreo ora i-am spus ca ma duc pana la magazin si ca revin sa-l iau. A stat el un pic si s-a gandit, dar nu a protestat. Cand i-am spus iarasi ca plec pana la shop, mi-a facut cu mana si mi-a spus pa. M-a condus pana la usa si mi-a trimis o bezea.

Si am iesit pe usa. M-am uitat un pic in stanga, in dreapta si am luat-o incet spre casa. Vineri a fost o zi superba. cald, soare, cer senin, 25 de grade. M-am decis sa ma opresc la cafeneau I <3 Coffee, nou deschisa pe High Road sa-mi iau un latte. Apoi am luat-o agale, pe jos spre casa...ca sa ma pot "psihanaliza" mai bine...sa-mi dau seama, ce D-zeu simt. 

Imi facusem o gramada de procese de constiinta si de griji in legatura cu the D-day. Ma asteptam sa ma simt ca si cum mi-as fi abandonat copilul. Sa fiu deprimata si foarte ingrijorata. Ori fetele astea sunt super minunate si mi-au dat multa siguranta, ori e momentul potrivit ca Aidan sa fie acolo, printre copiii. Dupa juma de ora de plimbare, in apropiere de casa mi-am dat seama ca, desi aveam o gramada de treaba, parca nu stiam ce sa ma fac cu mine insami. Nu-mi gaseam locul. Evident m-am afundat in treburi administrative si doua ore au zburat ca vantul si la gandul. 

Ne-am intors amandoi, eu cu Sergiu, sa-l luam la 1 si am ramas surprinsi sa-l vedem in actiune, prins total in jocuri si fara nici cea mai mica reactie la auzul vocilor noaster. Nic macar nu-si daduse seama ca ajunsesem. Cand m-a vazut intr-un final, mi-a zambit larg, dar a ramas pe loc, cu jucariile in mana. Apoi si-a amintit ca a refuzat pranzul si mi-a zis grabit "caun, tita". 

Lili mi-a spus ca a fost foarte vorbaret si simpatic, ca a repetat cam tot ce i se spunea; ca a alergat prin parc si si-a turnat tot nisipul in cap; ca-i striga pe toti copiii si ca a avut un singur moment de impas in care a intrebat de mine. Mi-a spus ceva ce oricum deja stiam: ca nu accepta babetica nici sa-l tai si ca nu a vrut sa manance pranzul. Drept urmare, nu i-au dat iaurt cu fructe, desi pe ala l-ar fi vrut. Desi nu sunt de acord cu ideea de pedeapsa si recompensa, nu are rost sa imi exprim parerea. Voi face tot ce-mi sta in putinta sa invete ca nu asa merg treburile, de fapt. Dar ma bucur ca nu a primit iaurt, din moment ce oricum e plin de zahar. 

Le-am spus ca as vrea sa nu-i dea carne, ci doar lactate si peste. Ei au ca si la gradinita un caiet cu evolutia lor, cu activitatile pe care le fac si cum se comporta in timpul zilei, inclusiv la ora mesei. Abia astept sa primeasca si Aidan unul si sa vedem ce activitati interesante au in program. 

In drum spre casa, l-am intrebat pe Aidan daca mai mergem la gradi si mi-a spus un da hotarat. Asa ca maine la ora 8 trecute fix, suntem acolo! Ma astept ca in vreo saptamana, doua sa aiba niste momente mai putin placute cu lasatul la gradi. Dar sper sa le trecem cu bine. Acum sunt multumita ca a fost o prima zi usoara si placuta. Ma uitat asa la el si nu-mi venea sa cred ca am ajuns si la pasul asta. Ma simteam ca in fimul altcuiva. Un film frumos si fericit, asa cum imi place mie sa vad. 

Vine tocmai la tanc, pentru ca eu voi incepe sa muncesc 15 ore pe saptamana ca freelancer pentru fosta mea companie. E diferit fata de celelalte proiecte, pentru ca e de lunga durata. Desi nu sunt angajata si probabil ca va trebui sa merg in birou o data la saptamana sau la doua saptamani, sunt totusi 15 ore de munca constante. So, I am happy si relieved ca lucrurile par sa se aseze.