miercuri, 23 iunie 2010

Al doilea dinte

Azi am observat ca a aparut si al doilea dintisor. Saracul de el, nu a mai fost asa aplaudat si intampinat cu surle si trambite ca fratele lui mai mare. A aparut candva intre ieri si azi, timid....abia s-a ivit un colt. Cred ca vom ramane asa mult si bine pentru ca alte umflaturi eu nu mai vad la gingii. 

Aici e foarte cald..in sfarsit...cred ca avem si noi noroc de 3 zile calduroase dupa 2 saptamani de ploaie. Asa ca azi l-am scos pe Piski in parc in pantaloni scurti si in picioarele goale. I-a placut la nebunie. 

El e vesel, rade la orice si la oricine....daca as putea toata ziua sa stau sa ma uit la el si sa-i vorbesc, el ar fi numai cu gura pana la urechi. 

Azi mi-a fost acceptat primul articol pe un website cu joburi pentru scriitori. Am facut primii mei $15 ca freelancer. :-D. Ce ma bucur este ca mi l-au acceptat din prima. Nu a trebuit sa mai fac niciun fel de modificare. Asa ca sunt un pic mandra de mine. 

Intamplarea a facut ca am scris un articolas despre dezvoltarea psihologica a bebelusului de 8 luni. Parca ma astepta pe mine articolul asta. Am aprofundat mai mult cum e cu teama asta de separare, cu timiditatea in fata strainilor cu faptul ca acum incep sa inteleaga cuvantul "nu" si ca fericirea lor cea mai mare este exploratul. 

Si o alta tema de gandire- baby sign language. Inca nu stiu ce sa cred, asa ca ramane sa cercetez mai mult. Deocamdata mi-am comandat o carte pe amazon. Sa vedem ce se alege de proiectul asta. So many things to do, so little time. Si intre timp, Piski creste, creste...zilele parca sunt ore si imi spun mereu ca trebuie sa ma bucur de fiecare moment pentru ca timpul asta zboara, zboara si nu vrea deloc sa mai ia si el o pauza. 



marți, 15 iunie 2010

D-ale lui Aidan

Am sperat si am tot sperat ca Aidan va renunta la obiceiul de a se trezi noaptea plangand si va intra si el in randul lumii...adica a celor care dorm de la 7-8 seara pana la 7 dimineata. Da' de unde. Aidan se incapataneaza sa se trezeasca si de 5 ori pe noapte...nu de foame, ci ca sa fie sigur ca sursa de lapte mai e acolo. Unde nu mai spun ca patutul lui, desi lipit de al nostru ... inca... e un fel de monstru care frige, arde si bate. Cum il pun acolo, incepe sa planga de parca l-am oparit. Si daca nu o facem imediat, in maxim o ora se trezeste, se vede in pat si da-i plansete, vaicareli si certuri. El adoarme pe la 8, dar pana la 11-12 noaptea, fac macar vreo 2- 3 ture de consolat copil, adormit copil, mutat copil din patul mare in patul lui. Noaptea il tin de mana printre gratii, il rog sa doarma si sa taca...pana nu-l iau cu mine in pat...degeaba. DE-GEA-BA. inutil sa spun ca sunt zombie si ca nu prea mai stiu ce sa fac sa-l conving sa doarma in pat la el. Am tot pus-o pe seama dintilor...trezirile astea nocturne din ora in ora...dar chiar asa?

Intr-o alta ordine de idei, Piski se taraste ca in transee cu o repeziciune demna de invidiat. Se apuca cu mainile de covor, de orice poate si vasleste pana ajunge unde si-a propus...de obicei in colturile cu multe cabluri, hartii, orice pe care nu ar avea voie sa pun gura. Parca e un calut la galop.

Azi, in timp ce era in supravegherea atenta a lui tati, a mancat hartie...a ajuns la ea luandu-l pe taica-su printr-o invaluire desavarsita, de se intreba Sergiu daca hartie o fi mancat sau altceva. In rest, bolboroseste de toate, mai putin mama si tata...vorbeste cu jucariile. a primit cadou si un telefon mobil vechi de-ale lui Sergiu, ca nu mai era chip sa vorbesti la telefon fara ca el sa nu tipe si sa dea din maini ca vrea si el. Acum e fericit ca are ce linge. L-am surprins de doua ori ducandu-l la ureche...maimuta ne-a vazut pe noi si face si el. :)

I-am vandut carutul si il asteptam acum pe cel nou. Un Britax b-mobile 4 de care sunt foarte incantata. E mult mai usor decat quinny al nostru si sper sa fie atat de bun incat sa-l putem folosi si la urmatorul...peste ani si ani.

Ieri mi-am dat demisia. De fapt le-am scris un email in care le spuneam ca nu pot sa ma intorc 5 zile pe saptamana si calatorit in strainatate cand e nevoie. Dar le-am spus ca vreau sa lucrez ca freelancer si sefa e dispusa sa-mi dea de munca de acasa. Stiu ca agentia e disperata sa angajeze oameni.

Ma intrebam daca am luat decizia corecta...ma simt bine si linistita. Nu as fi putut sub nicio forma sa-l las pe Aidan 10 ore pe zi la nursery. Nu stiu cum ar fi reactionat el, dar cred ca eu as fi intrat in depresie dupa cateva zile. 

Acum caut proiecte freelance si ceva promisiuni se arata. Sa speram ca vom fi ok. 

Intre timp ma uit la copilul nostru cum creste si ma minunez cat s-a schimbat de acum cateva luni. Inutil sa mai spun ca ramanem uneori pierduti amandoi privindu-l. Nu ne mai saturam sa-i vedem fata aia zglobie si mutritele lui cand descopera cate ceva. Ii place tare sa mearga tinut de maini, mai ales daca se intampla sa existe si o oglinda in fata lui. Ii plac oalele si scamele de pe covor. Ii place sa priveasca cum se misca frunzele cand bate vantul iar cand vede un copilas sau un bebelus chiar si pe computer, incepe sa strige de bucurie si sa dea frau liber balutelor. 


duminică, 6 iunie 2010

Un dintzoc

In sfarsit, ai si un dinte. Macar vreo doua, trei zile ai sa mananci si tu mai bine. Si apoi o luam de la capat. Maraiala, plansete, ros tot ce-ti pica in mana. Apropo, iti place sa mananci hartie. Da...chiar o mananci. La inceput am crezut ca doar iti place sa o mozolesti...dar nu....o mesteci si o inghiti. Ai si tu doua pasiuni pe lumea asta, linsul etichetelor si hartia. Imi imaginez cu cata viteza vei devora celuloza de acum ca ai si un dinte sa te ajute. :)

De fiecare data cand dai cu ochii de o jucarie din material, ochiul tau de "vultur" o cauta de etichete. Sau panglici. Iar apoi te apropii cu trup nesigur si maini hotarate, o apuci intre degetele si da-i supt. Te lasi pagubas numai cand e atat de uda eticheta de o poti stoarce. Si dupa aia pornesti in cautarea uneia uscate, proaspete, care sa se bucure de acelasi tratament. 

E clar ca trebuie sa te duc la mai multe play groupuri, sa-ti dau si tie o ocupatie mai "ïntelectuala".


marți, 1 iunie 2010

1 iunie

De ziua copilului, am stat in casa. La Londra a venit vara! 14 grade si ploaie mocaneasca. o placere. iti vine sa te tot duci unde vezi cu ochii. Macar e verde totul in jur. Atata multumire sa avem si noi pe luna asta. 


Aidan, cu maraieli in program. Iar a refuzat aproape toate mesele. Cred ca maine, poimaine, ii da un dinte ca parca am simtit un coltisor. I-am dat, in schimb vreo 3 fire de fasole verde. pe care le-a insfacat lacom si ...bineinteles, le-a dus la gura. Macar atat sa simta si papila lui pe ziua de azi. 

Taraiala lui e din ce in ce mai rapida si nu mai stiu cum sa ma impart intre dragalit copil si cautat de munca. Inca nu am anuntat ca nu ma mai intorc la vechiul serviciu, dar, realist vorbind, nu am cum sa muncesc 10 ore pe zi, sa calatoresc in strainatate si sa fiu si langa Aidan. Iar, in al doilea rand, lumea pleaca pe capete...deci ceva e putred in Danemarca. Nu m-oi intoarce eu la taieri de capete. Asa ca sunt in cautari, tatonari, aplicatii. 

Un lucru bun pe saptamana asta...m-am reapucat de alergat. Am crezut ca-mi dau duhul pe deal in parc...dar am supravietuit si maine o iau de la capat. Which reminds me, trebuie sa-mi schimb muzica pe mp3 player. 

Revenind la Aidan...dragul mamii, noi te iubim, indiferent ca e 1 iunie, 2 sau 10. In 2 zile faci 8 luni...oare ne faci cadou un dintisor?

Si o alta chestie la care nici nu ma mai gandesc: analizele la tiroida arata ca sufar de tiroidita autoimuna Hashimoto, dar ...in acelasi timp...pe margine de Basedow. Adica am prezenti ambii anticorpi...ei bine, oare cine ma mai intelege si pe mine, ca eu oricum nu reusesc. 

Cred ca voi incerca si eu quinoa Danei si ceva ulei de argan, ca am auzit ca face minuni la tenul uscat :-D