marți, 15 februarie 2011

Credinta si putere


Mi-au dat lacrimile cand am citit zilele trecute mesajul Katterynei - mama Raisei, lasat pentru noi pe forumul de mamici. Il reproduc aici...cuvinte simple, dar atat de puternice, venite de la o mamica incercata. Cuvinte in fata carora nu poti decat sa te pleci umil. Citindu-le, mi s-a umplut sufletul de caldura si recunostinta pentru  nemasuratul dar pe care l-am primit si pentru care simt ca nu voi putea niciodata sa multumesc indeajuns:

Copilul meu e sanatos...iar eu sunt aici, martora la zambetele si fericirea lui cand descopera in fiecare zi, cate un pic din lumea ce-l inconjoara.

"Fetelor eu nu am facut nimic care sa merite cuvintele voastre frumoase. Din contra, voi sunteti cele care faceti atatea pentru Raisa si implicit pentru mine. Vreau sa va spun un singur lucru: De nimic sa nu va fie teama in viata! Pentru ca nimic nu este fara rost si nicio suferinta nu e fara alinare. Caci Domnul nu ingaduie sa suferim fara sa ne trimita milostivire. Si nici un om nu e fara El. Iar eu simt prezenta Lui in toate lucrurile bune care ni se intampla si in toti oamenii care ne ajuta! Pupicei"

marți, 8 februarie 2011

Un Trandafir numit Raisa

Am plans aseara citind povestea Raisei, o scumpete de fetita de un an si patru luni. Mama ei, Katteryna face parte din grupul de fete de pe forumul nostru de mamici. A avut o nastere grea, un travaliu lung...si a mai avut parte de un doctor care a lasat-o sa se chinuie, punand astfel in pericol viata copilei. Raisa avea cordonul ombilical infasurat in jurul gatului si creierasul ei a ramas fara oxigen. A fost o luptatoare si a inceput sa respire in urma resuscitarii. Dar, urmarile nasterii traumatizante sunt dureroase.

Pe blogul ei facut de mamicile mele saritoare, veti citi toata povestea. Raisa are parinti minunati, luptatori ca si ea. Ma rog sa aiba putere sa lupte in continuare si cu ajutorul nostru, al tuturor, sa-i poata oferi Raisei o viata normala. 

Orice donatie e binevenita! Cel mai simplu fel in care puteti ajuta este completand cererea pentru redirectionarea impozitului pe profit.

Ma gandesc la micuta si mi se strange sufletul. Si ma uit la baiatul meu si imi dau seama ca NIMIC nu mai conteaza pe lumea asta atata timp cat copilul e sanatos si intreg. 

vineri, 4 februarie 2011

Prima tunsoare si ... more art

Nu o voi lua in ordine cronologica...incep cu ce ma doare pe mine mai tare. Si anume ca am tuns baiatul duminica trecuta. Am cedat presiunilor externe (tata) si am uns "latele baiatului". Dintr-o data am in casa un "golanas" si inca suspin dupa pletuta lui cea blonda. Da, trebuia tuns ca sa i se indeseasca. Da, arata cam tocit parul la spate, dar ca o mama ce ma aflu, sunt putin trista. 

Cam asa e Aidan acum: 


Inca nu m-am obisnuit cu el. Dar oricum acum nu mai conteaza. El a fost surprins de cateva ori cand se vedea in oglinda, dar s-a acomodat repede cu noul look.

Si din ciclul, "Aidan, artist in devenire", l-am surprins in actiune cand facea un aranjament ...nu, nu floral...ci de incaltaminte....arata asa, postmodernist si inspirant. Iata adevarata arta imortalizata pe pelicula. 

in plin avant creator

dupa ce i-a imprastiat peste tot la intrare, s-a gandit ca mai bine, ii muta

o imbinare de culori...arta adevarata

primul grup de "natura moarta"

ochi de artist, ursuletul e cheia si lacata :-D

observati unghiurile si jocul de culori?

"panza" artistului - tot apartamentul

inca ma mai intreb ce simbolizeaza?

Cam asta suntem noi these days. Adora sa spuna "tata" si tipa de fericire cand il vede venind acasa. Cand apar eu, ma priveste, se intoarce cu spatele si-si vede mai departe de treaba. Incep sa devin geloasa si stiu ca nu e just. 

Acestea fiind spuse, va dorim un week-end minunat.