marți, 9 februarie 2010

Ganduri pentru Aidan

Nu am mai scris de multa vreme, desi tot imi pormit mereu ca iti voi scrie mai des. Azi sunt cam blue. Ma pastea de vreo 2 zile, dar in seara asta m-a luat o tristete imensa. Cred ca are de-a face cu faptul ca suntem in mutari. Aici lucrurile sunt aprope stranse, dormim pe o saltea gomflabila toti 3. E deranj si sunt lucruri aruncate si cutii peste tot. Dezordinea ma debusoleaza de obicei. Ma face sa ma simt unsafe, oarecum.

Am fost cu tine in seara asta la noul apartament sa vedem ce a facut taica-tu in ultimele 2 zile de munca. Saracutu’ a varuit camera ta, care e imensa, a schimbat mocheta pe jos si inca mai are. Sufrageria e plina de cutii si cutioare. Eu nu inteleg, mai frate, de unde am adunat atatea lucruri? Nu au nici o legatura cu tine, toate treburile astea, dar voiam doar sa ma descarc si eu cuiva, ca simt ca ma lasa puterile, o data cu spatele. Faptul ca si acolo e inca o gramada de mizerie si aici la fel, ma ia cred cu ... nu stiu, suparare, anxiozitate. Am senzatia ca nu se mai termina. Nu-i chiar usor sa te muti cu un copil de 4 luni, care are nevoie de ingrijire. Bine ca nu mergi inca. Atat imi mai trebuia.

Tu ai fost un scump astazi. Esti de fpat, in fiecare zi. Ai dormit de pe la 11 dimineata pana pe la 2 jumate. Ai mancat. Te-am pupat pe ochisori si ai adormit la loc pana pe la 3 jumate. Ti-am iertat ziua de ieri cand ai avut 3 reprize scurte de somn, de m-ai capiat. Nu ca esti demanding rau, dar trebuie sa mai stau si cu tine. Nu pot sa te las numai prin scaunele si leganus, ca te plictisesti. Si asa ma simt vinovata ca mai trag cu ochiul la computer si te las a te uiti pe pereti.

Azi ai fost un dragalas, ai ras cu mine, ai chiuit, mi-ai bolborosit vrute si nevrute. Ah, cum as vrea sa imortalizez fiecare moment al tau de peste zi. Zambetele astea care ma fac sa simt ca mi se rupe sufletul in mine de iubire si fericire. E dureros de dulce, ca sa-l citez pe Eminescu. E una dintre chestiile pe care inca o mai tin minte de la literature romana. Cred ca m-a marcat profund sintagma.

Sper sa-ti placa sa citesti. E un intreg univers intre copertile unei carti. Te face sa visezi, te face sa te intrebi, te face sa vrei sa stii mai mult. Nu spun ca mi-ar placea sa fii studios, dar mi-ar placea sa te intereseze chestiile astea. Sa-ti doresti sa mergi la scoala, ca sa afli cat mai multe, sa-ti doresti sa calatoresti si sa inveti cat mai multe lucruri despre cultura, istorie, literatura. Desigur, cand eram in scoala, nu apreciam cu adevarat. Acum as vrea sa mai fiu aoclo, doar, doar, as retine mai multe. E pacat ca ne dam seama mult mai tarziu cat de goale ne sunt tartacutele, sau poate pline cu fluturi si cat de bine si frumos e in timpul scolii. Cand toata grija pe care trebuie s-o ai e pentru lectia de a doua zi.

Cred ca te-am plictisit. Te cred. M-as plictisi si eu pe mine daca m-as auzi. Am vrut doar sa-ti multumesc pentru ziua asta minunata pe care am petrecut-o cu tine, in zambetele si rasetele tale. Cred ca nu multumesc indeajuns lui D-zeu ca te am si ca esti sanatos si asa dulce si zambicios.

Stiu, ma ia melancolia si acusi incep sa plang. Ti-am spus doar ca ma simt cam blue. Ciudat, blue e de fapt o culoare atat de frumoasa. Asa ca ochisorii tai. Ti-am spus oare azi ca te iubesc? Daca da, sper sa o fi facut destul. Uneori te mangai pe cap si ma intreb daca tu simti cat te iubesc. Daca mangailerile sau saruturile mele, se materlizeaza acolo la tine in capsor sau in inimioara aia care bate ca un ceas de jucarie, drept o iubire netarmurita. Cea mai mare posibila pe lumea asta.

Cred ca in loc sa fiu blue, mai bine as fi fericita ca te am. Si ca tatal tau e un om minunat, care la ora asta – e 9 fara un sfert seara – pune mochete si varuieste pereti. Ca sa ne mutam noi intr-o casa cu miros de proaspat.

Somn usor copilul meu. Cand te-am invelit in seara asta, cred ca visai ceva frumos, pentru ca radeai cu glas. Sau poate ti-o fi spus cineva vreo gluma buna. Am sa ma intreb mereu de unde ai venit, minune mica.

Te pupa cu drag,
Mama.
P.S. Se spune ca, inainte de a veni pe lume, bebelusii isi aleg parintii. Ti-am spus azi cand te uitai in ochii mei cu un zambet strengar pe buze si cu ochisorii tai frumosi adanciti in privirile mele, ca ma simt privilegiata si pe veci recunoscatoare ca tu m-ai ales sa-ti fiu mama.