ta-ta-ta-ta-da-da-da-da

Din senin, azi Aidan a inceput sa "vorbeasca". Ma uit la el cum insira la nesfarsit da-da-da-da-ta-ta-ta-ta-ca-ca-hey. Stiu ca e normal pentru un copil de 6 luni si 2 saptamani, dar sunt in acelasi timp uimita, de parca am vazut a opta minune a lumii. E atat de dulce cum turuie si cu cata seriozitate ne explica si ne povesteste. Incepe molcom si ridica tonul pe masura ce le zice, ca in final sa ajunga sa tipe efectiv, de parca ar fi frustrat ca lumea nu-l intelege.

Aseara am fost in vizita la niste prieteni in afara Londrei si ne-a trezit la 3 jumate in toiul noptii cu discutii interminabile. Probabil dezbatea pe tema campaniei electorale din UK, ca altfel nu-mi explic vehementa. Pe la 5 a trebuit sa ne imbracam si sa plecam acasa ca sa poata lumea dormi in liniste. Prietenii au o fetita de 2 ani, care s-a trezit si ea pe la 5 plangand. Era un adevarat cor de urlete. Am tras concluzia ca lui Piski nu-i place sa doarma in alte paturi decat al lui si al nostru.

Desi credeam ca nu il vom mai linisti in veci, cum ne-am urcat in masina a tacut malc si a adormit cat ai zice peste.