Sambata am implinit sase luni. Inca nu-mi vine sa cred cand ma uit la el cat de repede au trecut lunile astea. Desi inceputul mi se apare aproape ca ziua de ieri, e totusi blurry. Primele zile si saptamani imi par un tavaluc in care am intrat nestiind nimic, in ciuda a multor lecturari pe tema "cum sa cresti un bebe - primele zile". Imi aduc aminte vag panica ce m-a luat in a doua zi, cand am ajuns acasa si Aidan tot nu stia sa manance. Sau starea blue din a treia zi, cand m-a poditit plansul la gandul ca eu habar nu am cum sa cresc un copil si ce ma fac eu daca pateste ceva. Se inecase saracutul si ramasese fara aer. Iar eu pe langa el, plangeam cu sughituri. Iar el si mai tare de sperietura.
Si acum are 6 luni, zambeste, tipa, vrea sa stea numai in picioare. De ziua lui am sarbatorit un pic. in primul rand ne-am diversificat si noi cu niste morcov fiert, pe care l-a papat. Nu as putea spune cu entuziasm, dar nici nu a refuzat sa deschida gurita la urmatoarea lingurita.
Apoi i-am facut un tort cu frisca si piersici, pe care l-am mancat cu invitatii. El doar s-a uitat la noi si a incercat sa sufle in lumanari. Eu, ca o gospodina innascuta, am cam stricat aspectul. In loc sa pun tortul in frigider pentru o ora dupa ce am scris frumos si cu mare chin pe tort
Aidan 6 Luni, l-am lasat afara si s-a topit tog icingul. Asa ca scrisul a fost cam neinteligibil, dar tortul a fost bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu