In parc
Azi a fost incredibil de frumos afara. Si pentru ca am fost doar eu cu Piski acasa, am iesit in parc, sa ne incalzim si noi la soare. Am admirat multe narcise galbene, ne-am uitat la copilasii mai mari jucandu-se la scranciobe, am dormit putin cu Sophie in brate si i-am admirat pe sportivii care urcau in sprint dealul. Adica mai mult eu i-am admirat in gand, ca baiatul avea treburi mai interesante de facut.
E incredibil cat poate sa-ti schimbe dispozitia un pic de soare si vreme buna. Florile din ciresul de peste drum sunt mai incantatoare, acum, cand cerul e de un albastru varatic si-mi aminteste de diminetile de mai de acasa.
Si acolo pe banca, cu Aidan topaind fericit pe genunchii mei, ma gandeam de cat de putin avem nevoie pentru a fi fericiti. Aveam cu mine aproape toate cele trebuitoare pentru a-mi umple sufletul cu bucurie. Da, lipsea tatal lui Aidan ca sa fie tabloul idilic perfect, dar stiam ca urma sa vina dupa berea proverbiala pe care o bause cu prietenii si colegii, dupa un alt semestru universitar terminat.
De cand tot vreau sa mentionez. Si noi ii mai spunem Mateiutului nostru Piski(de la Piscot-piscotel). La voi de unde a rasarit numele?
RăspundețiȘtergerePS. Activez si prin alte parti;), acolo unde ninge cu fulgusori si unde diversificarea incepe cu dovlecei;).
la noi vine de la biscuite. bunica mea foarte batrana acum, le mai zice piscuiti si pe noi ne-a distrat tare asa ca de la piscuite, am ajuns la Piski. Asa ca, tot pe acolo ne invartim. :) xx
RăspundețiȘtergere