miercuri, 18 iunie 2008

Zimbabwe...un pamant uitat de lume

Citesc si ma ingrozesc...oameni batuti, torturati, violati, omorati...cu cata usurinta ne ranim semenii, devenim meschini si cruzi pentru bani, pentru putere, pentru...ce? Cand deschizi ziarul si vezi ca bietii zimbabweni mor pentru ca au indraznit sa voteze cu opozitia.

Cat de greu este sa faci un bine, cat planning si cata agitatie se naste cand te lansezi intr-o cauza umanitara...iar la extrema, cata usurinta ne caracterizeaza cand vine vorba de rau. Suntem in plina recesiune economica, oamenii mor de foame, de lipsuri si de saracie...si in loc sa incercam sa ajutam, suntem bucurosi sa distrugem.

Lumea asta ar trebui sa fie un paradis, e cu siguranta destul de incapatoare pentru toti, dar nu ne mai ajunge nimic. Vrem mai mult si mai mult si nu ne mai saturam.

Datoram copiilor nostri un viitor frumos, pe un Pamant curat si pasnic...dar nu le lasam decat suferinta, boli, razboie si neajunsuri. "Dupa mine potopul..." e mai actual decat am vrea sa credem. ACUM este mai important decat MAINE. Personal gain is more important than common good.

Trist, trist, trist...avem pretentii de specie evoluata si dam dovada de un canibalism feroce...ne hranim din violenta, din durere, din chinul semenilor nostri. De ce tolereaza puterile lumii un astfel de macel in Zimbabwe? De ce nu intervin pentru a instaura "drepturile omului si democratia" in tara asta uitata de lume?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu