D-ale lui Aidan

Am sperat si am tot sperat ca Aidan va renunta la obiceiul de a se trezi noaptea plangand si va intra si el in randul lumii...adica a celor care dorm de la 7-8 seara pana la 7 dimineata. Da' de unde. Aidan se incapataneaza sa se trezeasca si de 5 ori pe noapte...nu de foame, ci ca sa fie sigur ca sursa de lapte mai e acolo. Unde nu mai spun ca patutul lui, desi lipit de al nostru ... inca... e un fel de monstru care frige, arde si bate. Cum il pun acolo, incepe sa planga de parca l-am oparit. Si daca nu o facem imediat, in maxim o ora se trezeste, se vede in pat si da-i plansete, vaicareli si certuri. El adoarme pe la 8, dar pana la 11-12 noaptea, fac macar vreo 2- 3 ture de consolat copil, adormit copil, mutat copil din patul mare in patul lui. Noaptea il tin de mana printre gratii, il rog sa doarma si sa taca...pana nu-l iau cu mine in pat...degeaba. DE-GEA-BA. inutil sa spun ca sunt zombie si ca nu prea mai stiu ce sa fac sa-l conving sa doarma in pat la el. Am tot pus-o pe seama dintilor...trezirile astea nocturne din ora in ora...dar chiar asa?

Intr-o alta ordine de idei, Piski se taraste ca in transee cu o repeziciune demna de invidiat. Se apuca cu mainile de covor, de orice poate si vasleste pana ajunge unde si-a propus...de obicei in colturile cu multe cabluri, hartii, orice pe care nu ar avea voie sa pun gura. Parca e un calut la galop.

Azi, in timp ce era in supravegherea atenta a lui tati, a mancat hartie...a ajuns la ea luandu-l pe taica-su printr-o invaluire desavarsita, de se intreba Sergiu daca hartie o fi mancat sau altceva. In rest, bolboroseste de toate, mai putin mama si tata...vorbeste cu jucariile. a primit cadou si un telefon mobil vechi de-ale lui Sergiu, ca nu mai era chip sa vorbesti la telefon fara ca el sa nu tipe si sa dea din maini ca vrea si el. Acum e fericit ca are ce linge. L-am surprins de doua ori ducandu-l la ureche...maimuta ne-a vazut pe noi si face si el. :)

I-am vandut carutul si il asteptam acum pe cel nou. Un Britax b-mobile 4 de care sunt foarte incantata. E mult mai usor decat quinny al nostru si sper sa fie atat de bun incat sa-l putem folosi si la urmatorul...peste ani si ani.

Ieri mi-am dat demisia. De fapt le-am scris un email in care le spuneam ca nu pot sa ma intorc 5 zile pe saptamana si calatorit in strainatate cand e nevoie. Dar le-am spus ca vreau sa lucrez ca freelancer si sefa e dispusa sa-mi dea de munca de acasa. Stiu ca agentia e disperata sa angajeze oameni.

Ma intrebam daca am luat decizia corecta...ma simt bine si linistita. Nu as fi putut sub nicio forma sa-l las pe Aidan 10 ore pe zi la nursery. Nu stiu cum ar fi reactionat el, dar cred ca eu as fi intrat in depresie dupa cateva zile. 

Acum caut proiecte freelance si ceva promisiuni se arata. Sa speram ca vom fi ok. 

Intre timp ma uit la copilul nostru cum creste si ma minunez cat s-a schimbat de acum cateva luni. Inutil sa mai spun ca ramanem uneori pierduti amandoi privindu-l. Nu ne mai saturam sa-i vedem fata aia zglobie si mutritele lui cand descopera cate ceva. Ii place tare sa mearga tinut de maini, mai ales daca se intampla sa existe si o oglinda in fata lui. Ii plac oalele si scamele de pe covor. Ii place sa priveasca cum se misca frunzele cand bate vantul iar cand vede un copilas sau un bebelus chiar si pe computer, incepe sa strige de bucurie si sa dea frau liber balutelor.