Doua saptamani de Bucuresti, un curs de mediere si multa, multa alergatura

Ne-am intors ieri, dupa doua spatamani de Bucuresti. Am fost acolo, bineintels, cu purcel si cu catel. In cazul nostru cu Aidan, mama mea si o gramada de bagaje. Nu a fost o vizita de curtoazie, ci am facut eu un curs introductiv in medierea conflictelor, pe care l-am terminat cu succes. Acum nu-mi ramane decat sa ma autorizez la Ministerul Educatiei si pot profesa.

Asa cum i-am promis dragei de Nela, iata impresii despre ce am invatat si ce am facut in astea doua saptamani. 

In primul rand, vreau sa spun ca mi-a placut enorm stilul de predare, trainerul si grupa de colegi. Consider ca e un curs super profi, facut cu drag si pasiune. In grupa au predominat moldovenii (Vaslui, Bacau), deci m-am simtit ca acasa. :-D Am invatat o gramada de chestii interesante, intr-o atmosfera relaxata. Mi-a placut ca a fost intr-adevar un curs de formare interactiv, un procent mare din timp fiind dedicat role-play-urilor, in care fiecare dintre noi am fost mediatori sau parti intr-un conflict. 

Am invatat lucruri folositoare pentru felul in care alegem sa abordam conflictele iminente din viata noastra. Am invatat, de asemenea, ca pozitivarea e un lucru minunat, care schimba radical mesajul pe care vrei sa-l transmiti si mai ales efectele lui la asupra receptorului. 

Ce am obtinut de la cursul asta? Pe langa o diploma, multa incredere in mine. Mi-a mai disparut frica de a vorbit in public, care ma paraliza de fiecare data cand aveam de facut o prezentare.

Bineinteles exista anumiti pasi care trebuie urmariti in tot procesul de mediere - o declaratie de inceput pe care o faci in fata partilor si care prezinta ce este medierea, scopul si avantajele sale, rolul mediatorului si regulile care trebuie respectate atat de catre el, cat si de catre parti.

Pe scurt, medierea este o modalitate de rezolvare a unei situatii, la care partile recurg voluntar si in timpul careia sunt asistati de o terta persoana neutra si impartiala, numita mediator. Rolul lui este de a ajuta partile sa ajunga la o rezolvare. Nu poate sa se implice, sa dea sfaturi, solutii sau sa constranga partile sa accepte o intelegere. Armele lui de baza sunt rezumatul si intrebarea. In timpul sesiunilor, el asculta partile si face rezumate pentru a le aduce la un numitor comun si pune intrebari pentru a le constientiza de relatia lor trecuta (ce a fost bine si frumos intre ei) si de faptul ca au ales medierea pt ca amandoi isi doresc o solutionare a starii de fapt. De asemenea, pune o gramada de intrebari deschise, ipotetice, de sondare, circulare si asa mai departe pentru a ajuta partile sa comunice si sa ajunga la o intelegere.

E o chestiune de finete, cred eu, sa faci doi oameni sa ajunga singuri la o intelegere, in timp ce tu ai doar dreptul sa-i intrebi lucruri la care sa-si gaseasca singuri raspunsul si sa faci rezumate pe tot ce ai aflat de la ei. In tot timpul asta trebuie sa ai grija sa pui accentul pe aspectele pozitive si sa ocolesti chestiunile negative care apar in timpul medierii. Pentru ca tu, ca mediator, faci doar asta: ii ghidezi si ii faci sa-si dea mana. Cred ca satisfactia e imensa sa te ridici de la o masa unde cele doua parti au negociat, au ajuns la un numitor comun, au scutit timp si bani cheltuiti prin tribunale si in cazurile fericite, au ramas prieteni. 

Astept sa-mi vad filmuletele de la cele doua medieri pe care le-am facut. Prima data mi s-a parut greu si imposibil de facut. Aveam niste emotii cat casa si am ramas blocata la un moment dat. Nu mai stiam ce sa intreb. A doua oara a fost mult mai bine si chiar am prins gustul. Asa ca acum vreau sa ma autorizez in Romania si sa devin membru intr-o asociatie din UK.

Cum a fost in rest? Am avut noroc de cateva zile de ploaie, care au mai domolit canicula din Bucuresti. Dimineata aveam program de piata de unde ma aprovizionam cu multe cirese. Apoi ma intorceam cu Aidan in tramvai, pentru ca i-a placut ride-ul la nebunie, iar la pranz ramanea acasa cu bunica.

A fost cam suparat pe mine ca il lasam singur dupa amiezile. Uneori nici nu voia sa se uite la mine cand se facea ora de plecare. Bunica s-a descurcat admirail si-i port recunostinta vesnica. Mai ales pentru momentele de panica pe care Aidan le avea pe la 8 seara cand eu inca nu eram acasa, iar el imi ducea dorul si ma cauta peste tot. Ajunsese sa o strige pe mama "mama" prin parc, iar eu m-am ales cu diminutivul "mami" pe care-l foloseste cu maiestrie mai ales cand ma supara si cand face mofturi la masa.

Cam atat pentru azi. Daca vreti sa stiti mai multe despre cursurile de mediere, click pe www.human-toolkit.ro