degetul mare

Mai intai au fost incercari timide de a duce mana spre gurita. Miscari stangace de recunoastere, pumni in cap din lipsa de coordonare. Apoi pumnul a nimerit gura si asistam amuzati la sunete de plescaiala. Ne distram pe seama lui, cu cata cazna incerca sa-si bage tot pumnu' in gura si nu-i prea iesea pasenta. nu prea nimerea unghiul. Apoi scotea cate un oftat de multumire cand, plin de saliva pe toata fata, reusea sa-si bage jumate de pumn in gura si tragea cu satz. La inceput am crezut ca-i era foame. Dupa aia am descoperit ca uneori, o face pentru comforting.

Dar de vreo doua zile din tot pumnul a ales doar degetul mare. Si-si mangaie gingiile si trage de el cu sete de parca ii curge lapte si miere. Cum explici unui bebe de doua luni si cateva zile ca degetul e treaba periculoasa? Ca s-ar putea sa ramana stuck with it pana la adanci batranete. Ca-i cresc dintii stramb si va trebui sa poarte aparat.

Daca fratele meu nu ar fi facut o pasiune nemuritoare pentru degetul cel mare de la mana stanga (exact ca fiu-meu) poate m-ar fi amuzat. Dar asa ma tot chinui sa-l fac sa "inteleaga" ca nu e voie, ca e cah si ca poate ar fi mai bine sa o incercam pe suzi. Azi am scos-o din cutie chiar si am sterilizat-o cu tact. Degeaba. cand i-am dat-o a scuipat-o de parca avea pelin. Si chiar daca am tot insistat o dupa amiaza intreaga, o mesteca de parca i-am dat o bucata de soric. In sinea mea, eram foarte mandra ca nu o vrea...dragu' mamii, drag. Dar nici sa ma foloseasca pe post de suzeta ca sa adoarma, nu as vrea.

Cand e foarte suparat pe mine, imi impinge barbia cu mana, doar, doar inteleg din tanguielile lui ca el vrea un pik de suzeteala, dar nu de plastic, nuuuu...de aia adevarata de unde iese si laptic.