Copilasul nostru s-a intors cu capul in jos, are 1 kilogram si 250g la 29 de saptamani si statea pudic sa-l pozeze doamna doctor. La auzul acestor vesti minunate, mi-a crescut inima in piept si mi s-au umezit ochii, ca si cum bebe ar fi facut nu stiu ce nazdravanie. Intampin fiecare zi cu nerabdarea omului care experimenteaza un miracol, care stie cat este de norocos pentru tot ceea ce se intampla in viata lui si care nu vrea sa piarda nici o clipa din imensa bucurie de a trai.
Peste zi mi se umple sufletul de bucurie la gandul ca in curand il voi strange in brate, il voi mangaia si-l voi privi cum doarme. Mi-l inchipui cum doarme linistit, in timp ce eu nu ma mai satur privindu-l.
Am zile cand nu mai am rabdare, as vrea sa-l vad, sa-l cunosc, sa-l tin in brate si sa-l alint.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere