Party, party, party

Stiam ca la petrecerea lui Aidan pentru 2 ani  vom avea multa lume. Cam vreo 30 de persoane, nepunand la socteala copiii. Am avut o groaza de emotii pentru ca ma hotarasem sa pregatesc multe bucate in casa, mai healthy, asa cum imi plac mie. Era foarte simplu sa ma duc pana la supermarket sa cumpar niste party food - slava cerului, au un intreg raion de tot felul de bazaconii la cutie - dar am zis ca daca tot e party, pai atunci sa fie ospat. Evident, pentru meat-eaters m-am dus si pana la shop si le-am luat chiftele si sausage rolls, dar chestiile raw si vegetariene le-am pregatit in casa, aproape pe toate. Am tinut in mod special ca dulciurile sa fie facut de mine. Iar optiunile healthy au fost toate preluate de pe blogul Inei Todoran.

Asa ca, in ordinea numerelor de pe tricou, am ales:

1. tortul de ciocolata facut dupa reteta data de Sabina pe vremea cand eram foarte active pe forum in asteptarea copilasilor. Multe prietene au vrut tort de cioco, asa ca m-am executat. Din cate am inteles, a iesit foarte bun. Eu nu am mai apucat sa mananc. Deci, o fi fost bun.

2. tortul de banane si nuca de cocos pe care l-am "furat" de la Ina si pe care-l planuisem initial pentru copii. Am fost cam amarata ca nu a iesit forma perfecta...dar a fost un real succes. Si mai savurat de adulti decat de copii. Asa ca am impartit reteta cu darnicie pe pagina de facebook. 

3. Tot de la Ina am facut aceste minunate si mirobolante cupcakes. Glazura a fost bestiala! 

4. O salata de succes a fost cea de castraveti cu maioneza.

5. de ziua lui, pe 3 octombrie, Aidan a sarbatorit la gradi cu tort de capsune tot a la Ina. 

Iar in rest, am pregatit o gramada de crackers cu philadelphia si somon, crochete, bete de morcov si castraveti pentru dipuri de humus, icre si pate de gasca cu portocale. ( astea au fost, evident, cumparate). Doua dintre invitate au fost foarte dragute si mi-au adus cate o prajitura foarte yummy din productia proprie.

Dupa cum spuneam, am fost un stres, pentru ca am avut multe de facut si consortul a fost conveniently working pe tot parcursul pregatirilor. Am avut noroc de prietena mea Andreea, care m-a ajutat cu taiatul si aranjatul bucatelor, cu ornatul minunatelor cupcakes si cu alte bits and bobs. Si a reusit intr-un timp record sa-l convinga pe Aidan sa doarma la pranz, in timp ce eu inca mai bucataream.

Party-ul a fost reusit. Din feedback-ul primit, toata lumea s-a simtit bine. A fost o mixtura de lume interesanta - South Africa, Italia, UK, Romania, Ungaria si Polonia. I-am vazut pe toti angajati in discutii in cate un grup, apoi moviong on to the next. Ca o gazda ce m-am aflat..am fost foarte ocupata, dar la final, mi-am dat seama ca nu am apucat sa schimb mai mult de 2-3 vorbe cu fiecare in parte. Nu stiu cand a trecut timpul si nici ce am facut mai exact in tot acel timp.

Aidan, in schimb, a fost in al 9-lea cer. Ma asteptam sa fie un pic mai stresat sau mai grumpy, dar nu....a alergat casa in lung si in lat impreuna cu pritenii. 

Cand mama era busy cu taiatul tortul, lui Aidan i s-a pus o mare felie in fata, din care s-a servit , of course!

cadoul de la bunici si de la nanu' Bogdan

impreuna cu Andrei

un cadou foarte cool si zgomotos

performing live!

si la chitara, desi nu se vede

cantam amandoi?

eu sunt cu efectul

Add caption

watch me bang!

tata ma asista

Cam asa am sarbatorit 2 ani. Anul trecut am fost in Romania, unde am sarbatorit in familie. Anul acesta am sarbatorit cu prietenii. Anul trecut ne gandeam ca ne-ar placea mult sa ne facem mai multi prieteni cu copii. Let's face it, e mult mai usor sa socializezi cand toti adultii alearga dupa odraslele din dotare. Uitandu-ma in urma, ma bucur sa costat ca ne-am largit cercul de prieteni cu oameni noi si easy-going, care au copii cu care Aidan se joaca cu placere in fiecare saptamana.

O Raita pe la "Festival of Life"

Pe 24 septembrie am fost la un targ vegan,  Festival of Life, care are loc in Londra in fiecare an, in August si Septembrie. Am fost foarte incantata ca, in sfarsit, pot sa vad si eu live care e treaba cu trendurile in materie de veganism, produse organice, raw foods and so on. Asa ca mi-am luat copilul din dotare - complicele meu in tot ceea ce inseamna plecat hai-hui prin oras si trying out new things - si am purces veseli si plini de elan spre locul unde se desfasura evenimentul - tocmai in Holborn, in inima Londrei.

Bietul Aidan nu prea are de ales cand vine vorba de aventuri din astea la mare departare de casa. Cum taica-sau munceste in week-enduri, vremea era inca foarte faina in Londra...eu sunt freelance cu juma de norma, dar in week-end incerc sa nu muncesc, chiar nu aveam nici o scuza sa stam in casa. Asa ca si duminica a facut cu mine shopping therapy....i-am cumparat bunicii cadou de ziua ei. Nu stiu daca i-a placut sau nu experienta, dar am avut grija sa-l duc si la un "cuc". Asta e traducere libera pentru un cico natural...in caz ca v-ati gandit la mai stiu eu Doamne ce.

La Festival
Anyway, back to our vegan festival....ca iar ma apuc sa scriu un roman pana termin povestea. Am ajuns dupa mari alambicari si nebunii in centru. Pentru Aidan a fost foarte exciting toata calatoria. Am luat trenul, apoi am schimbat doua metrouri, apoi pe jos. Am mers mandra prin tunele cu baiatul meu de mana, ne-am minunat de cat de cool sunt reclamele pe peretii tubulari dintre statii si am dansat pe ritmuri tiganesti - pe care fiu-meu le-a clasat drept "djezz" - provenind de la un nene care castiga si el o juma de paine undeva la tranzitul dintre Jubilee line si Picadilly line in Green Park.

Dansand pe ritmuri Africane

Multa lume, dom'le, multa lume...deh, sambata, Londra oras turistic, soare, cald, etc. In fine, am ajuns in sfarsit in Holborn, dau sa-mi iau bilet, dar stop. "Nu primim decat cash". Say what? Are we in London, September 2011? Ok, intoarce-te iar in Holborn, gaseste un cash machine, scoate banii si  du-te iarasi inapoi. Am mare noroc de Aidan, care accepta din nou sa stea in carut, e foarte intelegator cand suntem plecati hai-hui prin oras cand e odihnit si tolerant.

Biletul la festival extremely overpriced - 15 lire pentru toata ziua, sau 10 (mi se facea refund 5 lire daca plecam inainte de 7 seara cand incepea petrecerea). De ce spun overpriced? Pentru ca de fapt, festivalul era o camera si un hol plina cu masute pe care producatorii  - de raw food, produse cosmetice naturale sau partial naturale, vanzatorii de carti yoghine, New Age sau de tot felul de servicii de spiritual enlightment - isi etalau produsele. Organizatorii au inghesuit stand langa stand, evident, ca sa faca cat mai multi bani din chirie, ca altfel nu-mi explic calcarea in picioare pe care am suportat-o.

suc de mere la presa manuala

workshop

Inclus in bilet era si acces la cateva workshopuri  gen "Laughter workshop", Nutritionism, Veganim, Becoming Enlightened, etc. In afara de salile cu pricina, unde puteai sa incerci niste juice-uri delicioase, raw chocolate, prajituri cu raw chocolate, nuca de cocos, crackers dezhidratati, sprouts si apa de cocos, precum si multe alte minunatii raw, mai exista si o zona, in parculetul de peste drum, numita The Green Room. Acolo mai gaseai cateva standuri cu mancare, un coffee shop, un cort dedicat copiilor unde puteau colora si se juca in liniste, precum si doua corturi improvizate in care se tineau mai sus amintitele workshopuri. 

Ce mi-a placut

Aici, clatite delicioase!

• Yummy raw chocolate, raw chocolate and honey flapjack, mung bean sprouts, una bucata clatita din hrisca cu mere, scortisoare si miere pe care am impartit-o frateste cu Aidan. 
• Am mai cumparat o cremuta minuscula de ochi de la Bare Skin Beauty si pentru ca dintr-una in alta, Juliette a aflat ca am si un blog, mi-a dat cadou un borcanel la fel de minuscul de cleansing serum bestial, portocaliu si fin, care iti face pielea fina si te racoreste. Nu va spun ce preturi au acele produse in marime naturala, dar se apropie de cele ale brandurilor gen Lancome. Diferenta insa e evidenta:  Bare Skin Beauty foloseste doar produse organice si nu parabeni si alte substante cu denumiri lungi si greu de pronuntat, care pe mine cu siguranta, ma descurajeaza sa le cumpar.
• Vlastarele organice de rocket salad si mustar pe care urmeaza sa mi le replantez in "gradina" improvizata in balcon.

Ce nu mi-a placut

The Green Room

• Biletul mult prea scump si proasta organizare. Parca eram intr-un talcioc fara noima, unde ne calcam efectiv in picioare. Uitandu-ma la pozele pe care le-a postat Ligia Pop de la targul vegan, mi se pare ca festivalul meu londonez e un bad joke. Nimic din curatenia si luminozitatea salilor din Romania. La Festival of Life parca intrai intr-un time warp, care, din punctul meu de vedere, nu le aduce nici o lauda organizatorilor. 
• Cat am stat acolo m-am simtit ca la o adunare de yogi-wannabe's toti imbracati dupa moda anilor 60-70 si cea indiana, cu dreadlocks, desculti si unii afisand un look murdar, care poate era attractive in another lifetime. Un sentiment puternic de flower power si o usoara senzatie ca am nimerit la reuninea unui cult, unde totul mirosea puternic a betigase parfumate, iar barbatii  afisau un Jesus look, care a fost probabil cool acum 30 de ani. 
• Faptul ca nu puteai cumpara produse cu cardul e iarasi un punct in minus. Nimeni nu umbla in ziua de azi, in Londra, cu mai mult de 20 de lire in buzunar. Iar produsele raw si vegane nu sunt tocmai dintre cele mai ieftine.

Concluzii

Desigur, traim intr-o lume libera sau macar aparent libera, in care fiecare face ce vrea si se imbraca dupa pofta inimii. Dar pentru ca, dupa aceeasi norma, am dreptul la cuvant, incerc sa-mi exprim o nedumerire fara a-i judeca. Sper sa-mi fi reusit. Cu siguranta, nu am fost singura care a avut mixed feelings despre festival. O amica aflata acolo mi-a marturisit ca are senzatia ca a nimerit in mijlocul unor ciudati. 

Din cate stiu eu miscarea vegana, vegetariana isi are originaile cu mult inaintea anilor '60-'70, iar argumentul etic impotriva consumarii produselor de origine animala dateaza de pe vremea lui Pitagora. Cred, prin urmare, ca cei implicati in organizarea acestui eveniment ar trebui sa-si actualizeze imaginea. Din aceeasi categorie, angajarea unui web designer mai inspirat ar putea imbunatati enorm, cred eu, prezenta lor online.

• Apreciez enorm ce mi-au vazut ochii acolo, dar din pacate, felul in care au fost prezentate lucrurile, corturile murdare, locul stramt si invechit, modul haotic in care se luau banii la intrare m-au cam dezamagit. 
• Si colac peste pupaza, la plecare am reusit sa ma bag si intr-o cearta cu o taietoare de bilete hrapareata. Nu mai voiau sa-mi inapoieze  cele 5 lire pe motiv ca nu am bratara verde, care se presupune ca am primit-o la intrare. In loc de bratara, mi s-a pus o stampila care, of course, s-a dus cand am testat minunata crema de fata. Si am fost pusa in situatia idioata de a a arata cu degetul catre cine mi-a vandut biletul...persoana care, initial, s-a tras in spate si dezmintind cu ochii bulbucati si gesturi disperate de "Not Me!" ca mi-ar fi dat bilet. A trebuit sa insisit, sa-i aduc aminte ca a vrut sa-l stampileze si pe Aidan ca sa recunoasca: da, greseala ei, nu a dat bratari la cei veniti la targ; da, am platit si da, aveam dreptul la cele 5 lire.  

M-am dus la festival cu mari sperante si idei despre ce o sa vad si ce o sa-mi auda urechile. E drept, e cam greu cu un copil mic sa stai si sa asculti pe indelete la tot ce au oamenii de spus. Imi pare rau ca nu am participat la niciun seminar, dar asta nu schimba cu nimic imaginea de targ de vechituri haotic si cu iz de adunatura ad-hoc.  

Imi inchipuisem ca va fi un eveniment rafinat, curat si luminos, asa cum i se potriveste unui festival care sarbatoreste viata, natura si hrana vie. Mai cautam, mai vedem. Pana la urma vom da si de unul pe placul inimii.

Week-end placut!

La multi ani, iubirea mea!

E 3 octombrie. Afara e vreme de plaja. Acum doi ani, la 4.30 dimineata te nasteai tu, minunea mea cu ochi albastri. Stiu, esti minunea noastra...dar acum iti scrie mama, deci am sa las miniunea mea. 

Desi nu canicula, era senin si frumos, Big-Ben-ul se scalda in lumina soarelui tomnatic, iar eu nu ma mai saturam sa te privesc, sa te miros, sa te gandesc ca esti al meu. Dupa o noapte de travaliu, Mos Ene era departe, iar eu simteam ca am atata energie incat as fi plecat pe strazi sa te arat tuturor si sa le spun ca esti al meu. De la primele gangureli si pana acum parca a trecut asa de mult timp si totusi, parca s-a intamplat ieri. Ma uit mereu la filmuletele cu tine si ma minunez ca erai ca o gazuta. 

Incercam sa mi te inchipui ca toddler, alergand, razand si strigandu-ma "mama". Nu am reusit si oricum nu mi-as fi putut inchipui niciodata cata fericire imi pot aduce zilnic zambetele tale. Si uite ca au zburat doi ani ca vantul si ca gandul, iar tu esti acum un pui de om blond, cu ochi albastri si zambet strengaresc. 

La inceput ma panicam si ma intristam ca trece timpul mult prea repede si ca nu am ragaz sa ma bucur destul de minunea de tine. Apoi au venit alte panici, ganduri pline de spaima despre cum as mai trai eu daca tu ai pati ceva. Sunt spaime pe care, cu siguranta, orice mama le traieste. Acum incerc mereu sa le alung si sa privesc cu incredere in viitor, sa ma bucur si sa multumesc ca esti langa mine si sa sper ca voi avea intelepciunea sa te cresc frumos, sa devii un om bun, drept si generos.  

Sper din suflet ca esti fericit alaturi de noi. Ca simti mereu iubirea noastra, chiar si atunci cand ne mai ciocnim  vointele si chiar si cand nu suntem langa tine. In ultimii doi ani am invatat atat de multe de la tine. De fapt, tu ai venit in viata mea sa ma inveti sa fiu mai buna, sa inteleg ce e adevarata iubire, cat de importanta e clipa si cat poate fi de simplu si frumos sa-ti exprimi bucuria, mirarea si dragostea.  

De la tine am reinvatat sa ma mir de-o petala luata de vant, de un nor in forma de pana de rata salbatica, de o buburuza neascultatoare, care nu vrea si pace sa se infrupte din frunza pe care i-o intinzi cu insistenta in timp ce o certi in bebeluseasca. 

E o binecuvantare sa imi arati in fiecare zi iubire neconditionata, pura si generoasa, asa ca inimioara ta. M-ai invat ce inseamna rabdarea si cat de important e tactul. M-ai invatat ca am nevoie de atat de putine lucruri ca sa fiu fericita. De cand sunt mama ta, ma simt speciala pentru ca tu ai atata incredere in mine. Pentru ca imbratisarea mea means the world to you. Si numai gandul ca un gest atat de simplu, te face pe tine fericit si increzator, ma umple de umilinta si duiosie.

La multi ani, iubirea mea! Sa cresti mare si bun si sa stii ca oricand si oriunde pe pamantul asta, mama te iubeste always and forever.